a fost răspuns

pornind de la mărturisirea scriitoarei Simona Popescu din fragmentul propus, scrie o compunere , de 10-12 randuri , în care să-ți imaginezi posibilă continuarea a aventurii cititului , preluînd tu insuți rolul naratorului-personaj.

Stăteam in casă și citeam mereu in semiobscuritate, ca și cum ar fi fost nevoie de o anumită protecție ca să nu se voaleze imaginile. ..filmul". Pe la opt-nouă ani, am des- coperit locul cel mai bun pentru deliciile lecturii: adăpostul de sub masă. Aveam ne- voie, ca să pot citi cu voluptate, de ideea că mă ascund, că nimeni nu m-ar putea găsi. Uneori, mã urcam pe dulap. Stăteam cu genunchii la gură, sprijinită de perete, cu car- tea in brațe. Acolo, la inàlțime, totul era mai serios, mai lent, mai luminos.

Răspuns :

Răspuns:Citem acolo unde nimeni inafara de mine nu putea sa o faca ,fiecare carte citita pentru mine era ca o problema rezolvata .Intrasem de fiecare data când incepeam sa citesc o carte in rolul fiecarui personaj ,

incercam de fiecare data când incepeam a citi sa ma concentrez si sa inteleg fiecare sens al cuvintului.Fiecare carte aleasa de mine de la biblioteca era o taina inca nedescoperita pentru mine si care astepta sa o descopar .Citirea pentru mine era cea mai buna ocupatie.

Explicație:

Sper sa ma intelegeti vreau doar sa ajut si fiind incepator poate nu am scris prea bine.

ID Alte intrebari