Răspuns:
scuza-ma ,vreau sa scap de provocare
am luat de pe net
Prepoziția este partea de vorbire auxiliară, neflexibilă și fără autonomie sintactică (nu are sens de una singură), ce arată prezența a doi termeni: regentul și subordonatul acestuia. Astfel, prepoziția exprimă un raport de subordonare în cadrul unei propoziții sau al unei fraze.
De cele mai multe ori, prepoziția introduce atribute sau complemente în cadrul propoziției, legându-le pe acestea de cuvintele pe care le determină: ziua de astăzi, a da cu parul, a privi către Nord
Clasificarea prepozițiilor
În funcție de structura lor, prepozițiile pot fi:
Simple
În această subcategorie sunt cuprinse:
Prepozițiile simple primare: a, la, pe, lângă, cu, peste, împotriva etc.
Prepozițiile simple formate prin conversiunea unor părți de vorbire distincte: dedesubtul, înăuntrul, înaintea, împrejurul etc.
Compuse
Exemple: de pe, fără de, până la, printre, dinspre
Regimul cazual al prepoziție
Prepoziții cu regim de acuzativ: primare (despre, la, înainte etc. – cu excepția prepozițiilor asupra și contra) și compuse (cu excepția prepoziției deasupra – până la, fără de, de către etc.)
Pentru a identifica mai ușor aceste prepoziții se pot pune întrebările specifice acuzativului: pe cine?, ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce etc.
Prepoziții cu regim de genitiv: cuprind prepozițiile formate în urma conversiunii adverbelor (ex. înaintea, împrejurul, înapoia, îndătărul etc.), precum și prepozițiile asupra, deasupra și contra (care constituiseră excepțiile în cazul categoriei regimului de acuzativ)
Prepoziții cu regim de dativ: grație, mulțumită, datorită etc.
Funcții sintactice
Prepozițiile nu îndeplinesc funcții sintactice în mod independent. Cu toate acestea, împreună cu partea de vorbire pe care o introduc în cadrul unei propoziții, ele se comportă ca o singură parte de propoziție. Cel mai adesea, prepozițiile introduc un atribut sau un complement.
Exemplu: Fata se îndepărtează de lac. (complement circumstanțial de loc)
