Răspuns :

Răspuns:

Steluța de mare

Era o zi călduroasă de vară. Pe malul unei mări, stătea singura o steluță de mare. Valurile albastre au adus-o pe malul pustiu.

Aceasta locuia în mare și era mereu singura. Nu avea niciun prieten. Soarele auriu mângâia fata tristă a steluței. Deodată, lacrimile curgeau lin pe fata dânsei. A început să plângă în hohote! Soarele o întreaba de ce este tristă, iar steluța, cu mâhnire in glas, ii povestește despre viața ei trista și cum nimeni nu o iubește. Soarele privi îndurerat steluța. Apoi, privi spre partea opusă a malului. Era un băiețel singur și el, care se uita la mare. Soarelui îi veni o idee. A rugat-o pe una din razele sale să îl îndrume spre steluța singuratica. Dintr-o data, băiatul observă raza de soare care încerca să ii arate un loc anume. Așa că, el s-a dus după lumină și a ajuns la steluță. Când a văzut-o plângând, a intrebat-o de ce plânge, iar aceasta ii povesti totul. Băiatul a intrebat-o, putin rușinat, daca ar vrea sa fie prietena sa. Ea a acceptat.

Într-un final, cei doi și-au petrecut ziua pe malul marii, povestind, in timp ce soarele privea cu bucurie prietenia lor!