Răspuns :
Buna!
Un medicament este o substanta sau un compus administrat omului ca tratament impotriva unei boli, pentru a preveni o imbolnavire sau pentru a stabili un diagnostic.
Chimistul si medicul elvetian Paracelsus(1493-1514), in secolul al XVI-lea, a fost primul care a definit principiul dupa care fiecarei boli ii corespunde un medicament specific. Trebuie deci cautat medicamentul in functie de maladia pe care dorim sa o tratam. Astazi, cercetarea in domeniul medicamentelor revine, inainte de toate, chimistilor. Acestia lucreaza in stransa colaborare cu medicii si farmacistii. Impreuna, ei ajuta la progresul farmacologiei, stiinta medicamentelor.
Principul activ al unui medicament
Pentru a usura anumite suferinte, s-au folosit mai intai plantele administrate ca ceaiuri, prafuri sau alifii. In trecut, unele maladii de inima erau tratate cu ceaiuri de musetel, o planta ale carei flori purpurii, galbene sau albe seamana cu degetele de unei manusi. Astazi, nu se mai folosesc plantele in acest mod. Chimistul sa extraga din plante substanta pura care actioneaza asupra maladiei respective: e ceea ce constituie principiul activ al unui medicament.
Astfel, principiul activ al degetelului, numit “digitalina”, este astazi folosit pentru tratarea bolilor cardiace. Tot astfel, febra provocata de malarie se trata in trecut cu scoarta unui copac tropical, arborele de chinina: astazi folosim principiul sau activ, chinina. Principiul activ are avantajul ca isi pastreaza mereu aceleasi proprietati, in timp ce proprietatile plantelor variaza in functie de anotimp.
Principiul activ poate fi utilizat si introdus in organism sub diferite forme: pilule, capsule, comprimate, produse injectabile.
Medicamente sintetice
Chimia este mai eficace decat scoarta arborelui de chinina. Dar, pentru cercetatori, aceasta imbunatatire a efectului nu este suficienta. Pentru a intari actiunea chininei si a-i elimina efectele secundare, adica efectele sale nedorite asupra altor parti ale organismului, chimistii modifica molecula de chinina.
Pentru aceasta, ei urmaresc mai intai drumul medicamentului in organismul uman, observa efectul acestuia asupra diferitelor organe, si apoi modul in care organismul prelucreaza respectiv medicamentul.
Aceste observatii le dau posibilitatea sa “redeseneze” molecula, pentru a crea una noua. In acest fel au fost puse la punct antibiotice din ce in ce mai eficace. Aceste medicamente au proprietatea de a bloca inmultirea bacteriilor care sunt la originea maladiilor. Pentru a gasii antibioticul care va actiona asupra unei anumite bacterii, se face o antibiograma. Bacteriile care se banuiesc a fi responsabile de infectia pe care vrem sa o tratam sunt puse intr-un mediu hranitor, unde se pot dezvolta. Pe suprafata acestui mediu se picura apoi diferite antibiotice.
Crearea unui medicament
Intre momentul in care un medicament este creat in laborator si cel in care este introdus in farmacii, pot trece foarte multi ani. Dupa ce sunt stabilite caracteristicile fizice si chimice ale noii molecule, incep testarile. Daca medicamentul este, de exemplu, menit sa actioneze asupra ficatului, el este introdus intr-o cultura de celule ale ficatului. Apoi este introdus intr-un ficat de origine animala. Daca rezultatele sunt incurajatoare, incep testarile pe animale.
Cercetatorii evalueaza atunci eficacitatea noului produs, modul in care se raspandeste in organismul viu, efectele sale secundare. Daca rezultatele sunt satisfacatoare, se incep testarile pe oameni, sub un strict control medical. Dupa numeroase teste, care pot dura mai multi ani, medicamentul primeste sau nu autorizatia de a fi scos pe piata.