Răspuns:
— Vă amintiți, probabil, de unde a pornit totul în decembrie 1989?
— Revoluția a început, în opinia mea, chiar din 14 decembrie, la Iași, unde au avut loc primele mișcări revoluționare, care au fost înăbușite, din păcate. Eu mereu spun că noaptea de 16 spre 17 decembrie și noaptea de 21 spre 22 decembrie sunt surori. Ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, cam același lucru s-a întâmplat și la București. Autoritățile statului român, respectiv, armata, miliția, securitatea și gărzile patriotice au tras în popor. Cu acordul nemijlocit, aș spune, al celor care erau în fruntea Partidului Comunist – un „partid criminal”, cu oameni care au avut puterea să dea ordin să se tragă în popor.
— Unde va prins începutul Revoluției?
— Începutul Revoluției m-a prins la 80 de km de Timișoara. Aflând despre evenimentele tragice din noaptea de 16 spre 17 decembrie, de la Timișoara, în ziua de 17 decembrie am luat trenul spre București. În primul rând, de la Radio Europa Liberă aflasem că a picat Zidul Berlinului, că a picat comunismul în Ungaria, în Polonia, în Bulgaria… Rămăsesem singuri. Deși toată lumea aștepta schimbări după Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist, de la sfârșitul lunii noiembrie, 1989, acestea nu s-au produs. Nimeni din acest „partid criminal” nu a avut curaj să facă vreun gest. Din fericire pentru noi și din nefericire pentru ei, s-a ieșit în stradă, iar ei au reacționat așa cum se știe. Pe 21 decembrie 1989, în jurul orei 12, am ajuns la Hotelul Intercontinental (locul de unde a început protestul, n.r.), unde am rămas până pe la 23:30. Cine nu a trăit acea zi de 21 decembrie, e bine să nu vorbească. De-a lungul anilor, li s-au adus numai denigrări celor care au dorit adevărul, pe când puterea a încercat să arunce în derizoriu totul.
