In acest context, cratima, semn ortografic, s-a folosit pentru a marca elidarea hiatului, pentru a marca lipsa sunetului "i", pentru a marca rostirea intr-o singura silaba a 2 parti de vorbire diferite: negatia "nu" si verbul predicativ "a fi", si, nu il ultimul rand, pentru a pastra ritmul si masura versurilor.
