A fost o zi frumoasa. De dimineata soarele bucura cu caldura lui.
Eu am decis sa ies afara pentru o plimbare. Miam luat bicicleta si am pornit la drum. Aproape de casa mea este un parc. Am decis sa intru pentru a revedea frumusetile naturii.
Am privit nenumaratele flori colorate in culori vii: parca curcubeul lea scaldat in culorile lui.
Iarba semana cu un covor pus frumos de catre insasi Zana Primaverii care pregatea tot pentru sora ei, Zana Verii.
Am ascultat doinele dulci cantate de un cor mic de pasarele din copac.
Priveam cum doua veverite isi dadeau intalnire intrun copac. Cum mancau impreuna ghinde si se bucurau de o zi frumoasa.
Am decis ca ma culc sub un copac pentru a privi cerul. Era asa frumos. De parca eram intrun vis.
Apoi, ridicanduma am aflat ca nu mai sunt in parc ci sunt... nici nu stiam unde. Un loc asa frumos, fermecator. Era mai frumos ca in povesti.
Alaturi de mine se varsa o cascada cu pesti care cadeau, impreuna cu micile cristale de apa, in jos, spre un mic pârâias cu apa limpede si stralucitoare. Mai stralucitoare ca un diamant.
In jur erau copaci plini de fructe bune. In unii cher cresteau banuti.
Jos iarba era de aur. Florile erau din... cred ca era diamante.
Dar deodate ce am atins una, mam sculat. Totul erau un vis...
Un vis ce nul voi uita niciodata.
Sunt in jur de 200 de cuvinte.
