Se aud glasurile duioase ale păsărelelor. Își vestesc una alteia bucuria venirii primăverii. Zboară de pe un ram pe altul, căutând-și cuibul. Pomii, stropiți cu flori plăpânde își lasă crengile purtate de adierea blândă a vântului. Razele domoale ale soarelelui mângâie primii muguri ce dau să pocnească și își scot la iveală verdele crud, iar firul ierbii se frânge sub greutatea picăturilor de rouă. De sub pământ gândacii își croiesc drum la suprafață în goana lor după hrană dar și după căldura binefăcătoare a soarelui. Prin pământul umed ce mai poartă urma frunzelor putrezite din toamnă, ia naștere o viață nouă. O viață nouă și gingașă cu miros de veșnicie. Ghioceii. Aceștia încolțesc impingându-și vârful curajos prin micul petic de zăpadă lăsat ca amintire de bătrâna iarnă.
