Răspuns :
Răspuns:
1. a) Insulina și glucagonul.
b) Hipofiza este denumită și „creierul endocrin”. Partea anterioară a acesteia, adenohipofiza, secretă 2 tipuri de hormoni: glandulotropi și non-glandulotropi. Cei glandulotropi au rolul de a controla activitatea celorlalte glande endocrine. Adenohipofiza secretă FSH (hormon foliculostimulant) și LH (hormon luteinizant) prin care controlează activitatea secretorie a gonadelor (feminine - ovare, sau masculine - testicule).
c) O consecință a hiposecreției de insulină este apariția diabetului zaharat, caracterizat prin hiperglicemie, polifagie, poliurie, polidipsie și glicozurie.
d) Hipersecreția de hormon somatotrop, unul dintre hormonii non-glandulotropi ai adenohipifizei, duce la gigantism hipofizar în cazul copiilor. Individul va crește mult în înalțime, ajungând să aibă o talie de peste 2 metrii. Intelectul său va fi normal. Extremitățile sunt alungite exagerat.
Boala Basedow-Graves apare în cazul hipersecreției de hormoni tiroidieni. Se mai numește și gușă toxică deoarece tiroida se dezvoltă exagerat din cauza hiperactivității sale. Presupune creșterea metabolismului bazal cu 100%, scădere în greutate, hipersudorații, piele umedă și caldă. În jumătate dintre cazuri, apare exoftalmia, adică protruzia globilor oculari din cauza edemului retroorbitar și a tumefacției mușchilor extrinseci ai globului ocular.
2. a) Principalul lor efect este calorigen, stimulând catabolismul lipidic și glucidic. Cresc forța și frecvența contracțiilor. Asigură creșterea și dezvoltarea optimă a sistemului nervos.
b) Hipofiza este denumită și „creierul endocrin”. Partea anterioară a acesteia, adenohipofiza, secretă 2 tipuri de hormoni: glandulotropi și non-glandulotropi. Cei glandulotropi au rolul de a controla activitatea celorlalte glande endocrine. Adenohipofiza secretă TSH (tireostimulină, hormon tireotrop) prin care aceasta controlează sinteza și secreția celor doi hormoni tiroidieni, T3 (triiodotironina) și T4 (tiroxină). În cazul hipo/hipersecreției de TSH, va apărea și hipo/hipersecreția hormonilor tiroidieni.
c) Glandele exocrine au canale de excreție, în timp ce glandele endocrine nu prezintă astfel de formațiuni și își varsă produsele de secreție direct în sânge.
d) Hiposecreția tiroidiană are efecte diferite în funcție de vârsta individului. La copiii mici, apare nanismul tiroidian, caracterizat prin oase deformate, funcții metabolice încetinite, letargie, înapoiere mintală, trăsături faciale caracteristice. La adult, apare mixedemul, ce presupune diminuarea capacității de învățare și de memorie, tendința de creștere în greutate, letargie. În amebele cazuri există un metabolism bazal redus, un consum energetic mic, senzația de frig.
III. a) Cortizolul (un glucocorticoid), aldosteronul (un mineralocorticoid), hormonii sexosteroizi.
b) Hipofiza este denumită și „creierul endocrin”. Partea anterioară a acesteia, adenohipofiza, secretă 2 tipuri de hormoni: glandulotropi și non-glandulotropi. Cei glandulotropi au rolul de a controla activitatea celorlalte glande endocrine. Adenohipofiza secretă ACTH (corticotropină, hormon adrenocorticotrop) prin care aceasta controlează în mod indirect concentrațiile sangvine ale hormonilor corticosuprarenalieni.
c) Medulosuprarenala secretă 2 hormoni: adrenalina și noradrenalina. Efectele acestor hormoni sunt asemănătoare efectelor stimulării sistemului nervos vegetativ simpatic: acționează în situații de stres, încetinesc digestia și excreția, produc tahicardie și dilată pupila etc.