Un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb ajutător (fără sens lexical
deplin), asociat funcțional cu o anumită formă a unui verb principal
(cu sens deplin) pentru a alcătui o altă formă a acestui verb, numită
formă compusă. Totuși, verbele auxiliare folosite separat de un verb
principal au sens deplin, la fel ca celelalte verbe. Verbe auxiliare se
folosesc în multe limbi, de exemplu în cele indoeuropene, în cele fino-ugrice etc. În general, verbul cu sens deplin (principal) se folosește la o formă impersonală (infinitiv, participiu etc., iar verbul auxiliar este cel care primește morfemele ce exprimă modul, timpul, numărul și persoana.
Un verb copulativ este un verb care formează un predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcție de nume predicativ
