Răspuns:
Este greu să-ţi trăieşti viaţa în culori şi să spui adevărul în alb şi negru...
Era o zi normală...
M-am trezit,am făcut tot ce trebuie să facă un elev de liceu. După ce mi-am pregătit ghiozdanul,m-am încălțat și am pornit cu pași lenți spre școală. Pe drum tot repetam poezia pe care nici nu am reușit să o învăț cu o seară înainte. Am ajuns în sfârșit la școală, clasa mea era cuminte și tăcută,erau puțin emoționați că nu vor spune poezia bine. Dar era ceva ciudat,prietenul meu cel mai bun nu era la școală, el nu a lipsit niciodată, nu are cum ca exact azi să nu fie la școală. El era primul care spunea întotdeauna poezia,iar eu după el.
Eram puțin tristă, eram obișnuită să vorbesc cu el în ore deoarece îmi era coleg de bancă dar și cei mai buni amici. Am început eu ,apoi și alți colegi.
Am crezut că pînă la urmă va veni....dar nu...
Am venit acasă și i-am scris un mesaj ...abia peste 2 ore mi-a răspuns ...
Eram îngrijorată niciodată nu mi-a răspuns atât de greu...peste ceva timp îmi răspunde..
-"Hey, salut ce faci?"
-"Bine tu ce faci?"
-"Uite fac bagajele pe mîine"
-"Călătorie?"
- Nu,nu chiar
- Ce e ești atât de trist?"
- "Nu vroiam să te întristez dar...eu nu voi mai veni în țară"
-De ce ?
- Ma mut acolo și nu voi mai veni înapoi
-......
Eram prieteni de mici chiar dacă nimeni nu înțelegea prietenia noastră băiat cu o fată niciodată nu mi-a reproșat nimic.
Aceea a fost o veste groaznică.
L-am sunat si ne-am înțeles să ne vedem în parc.
După o lungă discuție.
L-au sunat părinții lui și l-au chemat acasă
Atunci l-am îmbrățișat și i-am urat un drum bun .
Așteaptă-te la orice nu lasă timpul să treacă
petrece-l cu persoana dragă nu știi momentul în acea persoană va pleca și te va lasă doar cu amintiri....
Nistiu câți ani ai dar povestea e mai lungă dar acea poveste e deja pentru 14+ :)))
Pentru 10 puncte cred că e o poveste bună
