„Prin dreapta Tatălui înțelegem slava și cinstea dumnezeirii în care Cel care exista ca Fiu al lui Dumnezeu mai înainte de toți vecii ca Dumnezeu și consubstanțial Tatălui s-a așezat cu trupul după ce s-a întrupat și după ce trupul lui a fost preaslăvit”.[1] Înălțarea lui Hristos marchează intrarea definitivă a umanității lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși, dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor.
Isus Hristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, mădularele Trupului său, să trăim în speranța că într-o zi vom fi pe vecie cu El.
Isus Hristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea SpirituPrintre marile sărbători ale creştinătăţii ortodoxe, Înălţarea cuprinde toate dovezile simbolice ale exemplarităţii lui Iisus Hristos. Înălţarea este celebrată la 40 de zile după Paşti. În timpul celor patruzeci de zile de la Înviere, Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor săi prin acele semne care i-au încredinţat că el este Mântuitorul înviat. De aceea, pentru credincioşi saluturile în această zi cu formulele "Hristos s-a Înălţat!" şi "Adevărat s-a Înălţat!", au o şi mai mare putere de convingere.Creştinii ortodocşi sărbătoresc, joi, Înălţarea Domnului, cunoscută şi ca Ispasul sau Paştele Cailor, ultima zi din an în care se pot înroşi ouă şi se salută cu ”Hristos a înviat!”. Din 1920, slujbele de la biserică pomenesc Eroii Neamului, de aceea tot astăzi, în România, este Ziua Eroilor.
