Răspuns :
Răspuns:
„În lungul câmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pâlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire întinzând în față, ca pe o năframă, o baltă mică, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de tăun, câte o rază de soare.
În frunzișul sălciilor acestora se strâng stoluri întregi de păsări, de stau ziulica întreagă să se adăpostească de căldura cotropitoare. Privighetori, scatii, măcălendri, sticleți, câte și mai câte alte neamuri de zburătoare, toate își găsesc aici sălașul. E un ciripit, un piuit, spre seară, de te crezi în rai.
Nimeni altcineva nu calcă sub acest umbrar singuratic. Și păsările trăiesc ca-n împărăția lor...
Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie. Aerul ondulează, pare că-i sufletul pământului ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței.
un epitet al verbului:
curge subțire
patru epitete ale substantivelor:
câmpiei arse, pustii
umbra deasă
crengilor despletite
umbrar singuratic
trei comparații:
ca pe o năframă
ca un ac de tăun
ca-n împărăția lor...
Explicatii:
Am evidentiat pe text figurile de stil alese.