Răspuns :
Răspuns:
Veverița
Într-o vacanță de vară, părinții mei au decis să mergem la pădure pentru a ne plimba și pentru a inspira niște aer curat.
Drumul a fost unul obositor, dar nerăbdarea mea de a ajunge întrecea acest sentiment. Peste 2 ore de mers cu mașina, însfârșit am ajuns: copaci verzi, plini de fructe înmiresmate, flori viu colorate care îmi încântau privirea și deasupra mea cerul, parcă mai albastru ca niciodată!
După ce m-am plimbat aproape toată pădurea cu tata, mama a pregătit un picnic pe iarba.
În timp ce mâncam, am auzit un foșnet care venea din copacii din apropiere. Era o veveriță, care aștepta nerăbdătoare niște mâncare de la noi. Dupa ce i-am aruncat câteva ghinde, pe care le-am adunat în timpul plimbării, veverița s-a așezat pe umărul meu. I-am pus numele Oli. Eram foarte bucuroasă că am așa un prieten pe umăr!
Când a venit vremea să plecăm, m-am rugat de părinții mei să o luăm pe Oli acasă, dar fără niciun rezultat. Începusem să plâng, iar tata mi-a explicat că este mult mai bine să rămână aici, deoarece ar putea muri dacă nu o lăsăm în habitatul ei.
Resemnată, am plecat acasă cu gândul la Oli, prietenul meu cel mai bun!
Explicație: