Dragul meu jurnal,
Nu mi gasesc cuvintele pentru a mi exprima dorul colegilor , profesorilor si in special ca nu pot merge pe strada ca un om normal fara masca si manusi, nu mi mai pot intalni draga mea clasa si nu mi mai pot lasa ghiozdanul pe scaunul care scartaia mereu cand ieseam la tabla, acum,... rucsacul meu sta lipsit de viata in holul casei mele ,nu ma pot adapta platformei de teme si lectii nu ma simt in largul meu nici macar cand vorbesc cu tine am mereu imopresia ca te imbolnavesc cu atatea griji ba chiar telefonul meu, nu mai vibreaza la cate avertizari am primit despre carantina,ci tuseste ...
Nu am inteles nu inteleg si nu mi voi intelege niciodata lectiile pe o platforma a caror ore le facem online,tehnic vorbind , dar practic sunt si mai stresat/stresata deoarece nu mi pot tine minte temele .Ne da o data de predare , si se asteapta sa fim peste tot,dorintele nu pot deveni in realitate dar daca ar fi sa visez mi ai magina scoala continuand fara atatea lecti de predat si intrand intr o vacanta bine meritata dupa niste teze greu de sustinut
Oricum, daca ar fi sa iti dau un lucru pe care l am invatat in aceasta carantina . Este ca #Stamacasa nu e o scuza
