Răspuns:
Pe o columna înaltă, sus stătea privind peste cetate statuia Prințului Fericit .Aceasta statuie era poleita cu aur , era acoperită cu foiță de aur , ținea în mână o spadă, in manerul spadei avea un rubin , ochii ii avea din doua safire luminoase .O randunica zbura spre țările calde , spre Egipt , ajungând în oraș cand se innopta s a oprit sa se odihnească pe picioarele statuii .Cand sa si vare capul sub aripa, observă că picură lacrimi . Asa intra cu Prințul in vorba si afla ca a trăit intr un palat în care nu plângea, nu era durere , nu cunoștea ce este dincolo de ziduri , după ce a murit putea sa vada urâțenia si amărăciunea cetății. De sus vede o femeie cu chipul subt si obosită ,ea broda florile suferinței pe o rochie de satin locuia intr o casa săracă alături de băiețelul ei care era bolnav de friguri . Copilul isi dorea portocale dar ea nu ii putea da decât apa de izvor . Prințul văzându le suferinta nu putea sta cu mâinile în sân , avea un suflet bun si roagă randunica sa duca copilului bolnav rubinul . Randunica zboară pana la casa unde locuiau cei doi si lasa rubinul pe masa ,lângă degetarul femeii care dormea .Printul roagă randunica sa nu plece ,sa mai ramana o noapte si sa duca unui student flămând care tremura de frig si nu mai putea scrie lucrarea pe care o scria ptr directorul unui teatru ,unul din ochii săi de safir .Randunica intra prin acoperișul spart si lasa safirul lângă niste violete ofilite. Prințul fericit o roagă din nou sa mai ramana o noapte si sa duca celalalt ochi unei fetițe care vindea chibrite ea le a scăpat jos si s au stricat , tatăl ei o va bate daca nu va veni acasă cu câțiva bănuți. Randunica smulse si celalalt ochi al Prințului si ii lasa fetiței nestemata in palma , întorcându se la Print ii povesti despre necazurile oamenilor din cetate .O ruga iar sa ia dupa el foitele de aur și sa le duca oamenilor, randunica duse foitele oamenilor. Venise frigul zapada se asternu peste tot si era si ger , randunicii ii era frig dar nu se îndură sa il părăsească pe Print . Se aseza pe umărul Prințului făcând un efort , il saruta pe buze si cazu moarta la picioarele lui. Un troznet ciudat se auzi , înăuntrul statuii crapase inima de plumb a acestuia din cauza gerului. Primarul trecând si văzând statuia fara pietrele pretioase , acum parca era a unui cerșetor, a cerut sa fie topită . Inima Prințului nu se topea , au aruncat o pe un morman de gunoaie unde era si randunica moartă . Dumnezeu ceru sa i se aduca doua lucruri cele mai de preț, îngerul aduse inima de plumb si trupul randunicii , randunica va canta de a pururi in grădina Paradisului iar Printul Fericit sa proslaveasca in Cetatea de aur.