Explică modul de formare a unui cuvânt obținut prin conversiune și a unui cuvânt obținut prin compunere din fragmentul da
(Au intrat în același timp. Stăvăroaia din camera ei, atrasă de țipetele servitoarei, iar Ion de la el, cu galoșii într-o mână și o cârpă de praf în cealaltă. Când o vede pe gazdă, el are un gest de panică și rămâne în prag, fâstâcit).
STĂVĂROAIA (în atitudine și cu voce de stăpână): Cum, iar scandal la mine în casă?
FROSA (lacrimogen): Păi cum să nu...săraca de mine, dacă...tocmai pe covor!...
Ion (intervine repede, cu panica rămasă încă în privire): Frumușico, cu surdină la limbă, soro, să restabilim faptele cu tot calmul necesar și...(vinovat, către gazdă): Am... galoși...am intrat cu galoșii murdari...
FROSA: Toată lapovița, pe covor...
STĂVĂROAIA:...Pe covorul cumpărat de răposatul maior Stavăr, acum zece ani, în luna lui april, când a fost în misiune la Constantinopol! Dar bine, dumneata mi-ai profanat una dintre cele mai scumpe amintiri! (Răstit, servitoarei): Nu sta, Froso, că mă superi. Du galoșii "dânsului" afară și pune mâna pe cârpă.
FROSA (bombănind ia galoșii din mâna lui Ion și-i duce în antreu; în urmă, cu o cârpă adusă din bucătărie, începe să frece pe jos, după ce a dat la o parte scaunul pe care a stat Ion).
ION (cârpa cu care intenționa să curețe covorul i-a rămas în mână și nu știe ce să facă, unde s-o pună. În cele din urmă, o ascunde în buzunar): Azi, pe unde am fost, ce-am făcut, numai ponoase...și pagubă...și certuri...(Trist, pe un scaun): Sunt tare supărat, madam Stavăr! De nu mi-ar fi rușine că sunt om în vârstă, aș plânge ca un copil.
STĂVĂROAIA: Un copil bun de tras de perciuni și un om anapoda.
ION (a tresărit, încearcă să surâdă): Da, sigur...Tot așa a strigat și Frosa adineauri: că sunt un om anapoda.
STĂVĂROAIA: (...) Te-am făcut ori nu, adineauri, om anapoda?
ION: M-ai făcut, cucoană, și eu nu m-am supărat.
(G. M. Zamfirescu- Idolul și Ion Anapoda