indulgent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~nți, ~e / E: fr indulgent, it indulgente, lat indulgens, -tis] 1-2 smf, a (Îoc sever) (Persoană) care iartă ușor Si: iertător. 3-4 smf, a (Persoană) care manifestă indulgență (1) Si: îngăduitor, tolerant. 5 a Care trece cu vederea. 6 a Care se arată bun cu cei care au greșit Si: iertător, îngăduitor.
calvinísm sn [At: RUSSO, S. 78 / Pl: (nob) ~ e / E: fr calvinisme] 1 Doctrină protestantă întemeiată, în secolul al XVI-lea, de I. Calvin. 2 Biserica calvină
