Răspuns :
Răspuns: CO
Monoxidul de carbon provine din arderea incompletă, gaze de eşapament sau fum de ţigară. Este un inhibitor competitiv pentru oxigen. Afinitatea CO pentru hemoglobină este de 200 de ori mai mare decât cea a oxigenului. Prin urmare, cantităţi mici de CO pot induce intoxicaţii fatale. Remediul potrivit este administrarea de oxigen la presiuni ridicate. În cazul fumătorilor, 4-8% din hemoglobină este legată de CO. Fumătorii au o capacitate redusă de oxigenare a ţesuturilor. In concluzie CO are o capacitatea de tine hemoglobina captiva pana la 7 ore , si asta explica de ce persoanele care inhaleaza CO pot avea probleme ireversibile la nivelul creieruui.Monoxidul formează carboxihemoglobina, un compus extrem de stabil, de culoare roșu strălucitor. Asemănător cu monoxidul de carbon se comportă și ionii CN- (cian), SO (monoxidul de sulf), NO2 (dioxid de azot), S2- (sulfit). Toți acești compuși manifestă afinitate crescută pentru ionul de Fe de care se leagă fără a-i schimba starea de oxidare, și mai grav neinhibînd legarea oxigenului, determinînd intoxicații grave. Oxidarea Fe2+ la Fe3+ determină conversia hemoglobinei la hemiglobină sau methemoglobină, compus care nu poate lega oxigenul. În sîngele normal hemoglobina este protejată printr-un sistem reducător de această transformare. Însă anumiți anioni de tipul oxidului nitros (N2O), sau dioxidului de azot (NO2), sunt capabili să transforme o fracție foarte mică de hemoglobină în methemoglobină, acest lucru neavînd importanță medicală (NO2 este nociv prin alt mecanism), în timp ce oxidul nitros (N2O) este folosit în anestezii de scurtă durată, ceea ce nu permite afectarea hemoglobinei.
CO2 provine din metabolismul tisular. Este eliminat la nivel pulmonar prin respiraţie. Transportul lui se face prin trei metode:
dizolvare în plasmă (10%);
formarea de legături cu hemoglobina;
transport sub formă de HCO3-.
Prin reacţia dintre CO2 şi grupările amino se formează carbaminohemoglobina.
Efectul Bohr constă în transportul CO2 sub formă de HCO3-. Transformarea CO2+ H2O -> H2CO3 este catalizată de o enzimă numită anhidraza carbonică. Ionul bicarbonat poate traversa membrana hematiilor, dar protonul nu. Astfel, hemoglobina cedează oxigen ţesuturilor si preia protoni (H+). Scăderea pH-ului duce la eliberarea oxigenului. Creşterea pO2 în plămân duce la eliberarea H+.
Sîngele încărcat cu dioxid de carbon are un pH acid, și din acest motiv poate lega protonul și dioxidul de carbon determinînd transformări conformaționale în partea proteică și la nivelul capacității de legare și de eliberare a oxigenului. Protonul poate fi legat în diferite locuri de-a lungul lanțului proteic, dar dioxidul de carbon se poate lega doar de gruparea amino din poziția alpha formînd ionul carbamat. Atunci cînd nivelul de dioxid de carbon scade (de exemplu în capilarele pulmonare), CO2 și H sunt eliberați de la nivelul hemoglobinei, crescînd afinitatea proteinei pentru O2.
Deci in cazul CO2 nu exista efect asupra plamanului in aer curat ...el face parte din schimb normal de gaze la nivel celular.
Explicație: