Vaccinarea este o metodă de imunizare activă artificială, care constă în introducerea în organism a unor antigene, cu scopul de a stimula sistemul imunitar să furnizeze răspuns imunologic şi memorie imunitară, dar fără a produce boala. Imunizarea permite ca, la un contact ulterior cu patogenul, răspunsul protector al organismului să fie rapid şi eficient, astfel încât boala să nu mai apară sau să aibă manifestări reduse. Vaccinarea este o activitate de sănătate publică, permiţând reducerea incidenţei bolilor transmisibile. Vaccinarea este foarte importantă în primul an de viaţă, când sistemul imunitar al copilului nu este încă pregătit să facă faţă patogenilor din mediu, iar anticorpii materni dispar treptat din corpul copilului. Vaccinarea pe scară largă permite instalarea imunităţii de grup, care îi protejează şi pe cei nevaccinaţi. Sunt disponibile în prezent vaccinuri cu patogeni vii atenuaţi, vaccinuri cu patogeni inactivaţi, vaccinuri cu fragmente de patogeni (simple sau conjugate) şi vaccinuri cu anatoxine. Fiecare tip de vaccin are particularităţile lui, pe care farmacistul trebuie să le cunoască. Vaccinurile au şi reacţii adverse, ca orice medicament. Deoarece comunitatea e mai preocupată în prezent de riscurile asociate vaccinării decât de riscurile asociate contractării bolilor pe care vaccinurile le previn, asistăm la mişcări antivacciniste, cu scăderea ratei de imunizare, care permite reapariţia bolilor respective. Profesioniştii în domeniul sănătăţii sunt datori să explice beneficiile şi riscurile imunizării, dar şi pe cele ale refuzului imunizării. Deoarece schemele de imunizare se modifică frecvent, farmacistul trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele despre vaccinuri sistematic şi frecvent, din surse profesionale credibile.
