Era o dimineata de primăvară târzie. Vântul adia printre ramurile copacilor înfloriti, iar soarele mângâia firele firave de iarba.
Liniștea profunda, împletită cu cântecul armonios al păsărilor, aștepta sa fie înlăturată de glasurile melodioase ale copiilor.
In jurul meu era o atmosfera de poveste. Culori pretutindeni, de la roșu aprins, pana la un alb imaculat. Fluturi dansează in aer. Veverițele sar din creanga in creanga, formând un adevarat joc copilăresc. Ici-colo, mai vezi niște urechi de iepuraș ieșind din iarba.
După un timp, se aud glasurile calde ale unor copii veseli, ieșiți la joaca după o zi grea de scoala.
Toti erau îmbrăcați frumoși, aranjați. Fetițele purtau niște rochițe roșii cu carouri negre, iar baietii costumașe albastre cu carouri negre.
Ajunși pe dealul de pe care se văd in depărtare căsuțele mici și oamenii se pot compara cu niște furnici, unde ma aflam și eu, au început sa se întrebe unii pe altii cu ce joc ar dori sa înceapă.
In momentul acela am simtit cum melancolia se presară usor-usor asupra mea. As da orice sa fiu din nou in clasa întâi, sa ma joc din nou cu colegii după scoala, sa nu am nicio grija..
196 de cuvinte. Sper ca te-am ajutat! :)
