Toamna este deja aici. Primele semne ale apariţiei acestui anotimp sunt frunzele îngălbenite. Deşi în timpul verii frunzele copacilor au fost verzi şi sănătoase, odată cu instalarea toamnei acestea încep să-şi schimbe culoarea şi să piardă din vigoare. Coroanele copacilor, mândre şi semeţe peste vară, devin acum o aglomerare de crengi maronii. Atmosfera mohorâtă din natură este completată de cerul cu nori negri şi vântul care îndoaie fără milă copacii pe care îi întâlneşte în cale. Soarele nu mai străluceşte pe cer ca altădată, iar în locului lui se instalează ploaia măruntă şi rece.
Sub influenţa acestor condiţii nefavorabile, copacii încep să-şi scuture frunzele îngălbenite. Încetul cu încetul, toate frunzele încep să părăsească copacii. Ca într-un dans ritualic se mişcă în bătaia vântului şi să aştern peste tot. Multitudinea de frunze desprinse formează sub acţiunea vântului un covor galben mişcător, asemănător unei mări agitate.
Asemenea copacilor, întreaga natură pare să îngălbenească: iarba se usucă şi primeşte o culoare ruginie, iar tufele pierd orice urmă de verde pe care o aveau. Singurul care pare să nu sufere de pe urma apariţiei toamnei este bradul. Acesta, în ciuda tuturor condiţiilor vitrege ale naturii îşi păstrează prospeţimea şi culoare verde. În noianul de galben şi maroniu din jur, bradul, cu ale sale frunze mereu verzi, înfruntă semeţ vântul şi ploilor care cad din abundenţă.
