În "Bună dimineaţa, băieţi! " se inversează rolurile, elevul din primul roman devine profesorul din cel de-al doilea. Băjenaru urmează cursurile Facultăţii de litere, unde îl are coleg chiar pe tatăl său, care urmează Pedagogia în cadrul acelei facultăţi. Este prezentat cu mult umor şi duioşie un moment în care tatăl său nu învăţase pentru un examen şi fiul îl ajută cu o fiţuică. După terminarea facultăţii, el devine profesor de limba română, reuşind să câştige respectul tuturor elevilor la care predă. Chiar după mulţi ani, ajuns pensionar, în momentul întâlnirii cu ei, aceştia îşi scot pălăria în faţa lui, mulţumindu-i pentru dragostea cu care i-a îndrumat în viaţă.
Mi-au plăcut foare mult ambele cărţi. Sunt uşor de citit şi te fac să fi uşor nostalgic, amintindu-ţi de şcoală şi de anii copilăriei. Se poate vedea în ambele cărţi dragostea de profesie, plăcerea de a munci cu copii a profesorilor din acele timpuri, majoritatea poeţi sau scriitori, lucru care este întâlnit foarte rar în zilele noastre.
