În opinia mea, Patimile Domnului Iisus au început cu Cina cea de Taină. Mântuitorul a fost părtaș la ipocrizia și lipsa de scrupule a lui Iuda, vânzătorul, care, știind că în ll va vinde pe Iisus, L-a mai întrebat dacă nu cumva el este cel care îl va vinde. Domnul merge apoi în grădina Ghețimani. Acolo se roagă să i se îndepărteze paharul acela de către Dumnezeu Tatăl. Această Rugăciune ne arată suferința Trinitară a întregii Dumnezeiri. Domnului Iisus nu îi era frică de moartea fizice ce presupune separarea de trup și de lumea materială. El se temea de moartea spirituală respectiv de separarea Sa de Tatăl și de Duhul Sfânt. Ulterior apare Iuda și îl sărută pe Iisus pe obraz pentru a le arăta celor ce erau cu el cine este Iisus. Afecțiunea falsă a vânzătorului mărește suferința Mântuitorului. Ulterior Iisus este dus în casa marelui preot Caiafa unde este supus batjocuri inox și întrebărilor jignitoare ale preoților celor mai de seamă și mai marilor norodului. Apoi Domnul este dus la dregătorul Pilat din Pont, care, fascinat de cuvintele Domnului Iisus și speriat de visul nevestei sale, ațâțat fiind de norod, se spală pe mâini înaintea sa și le dă pe Iisus să îl răstignească. Ulterior supără bătăi și badjocuri, i se pune o coroană de spini pe cap, este îmbrăcat cu o haina stacojie, este pus să își ducă crucea și este răstignit între doi tâlhari. Aici Domnul este scuipat și bătut pe crucea, I se dă oțet să bea, o încredințează pe Fecioara Maria apostolului Ioan și se desparte de tatăl spunând sintagma Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu. El nu mai era Dumnezeu în acel moment deoarece purta păcatele omenirii și s-a produs o separare scurtă între El Tatăl și Duhul Sfânt, acesta fiind apogeul suferinței divine.
În concluzie Patimile Domnului Iisus Hristos sunt și rămân o taină, însă cel ce le privește cu inima deschisă și cu sufletul curat are o înțelegere mai mare decât ceilalți și se apropie mai mult de Dumnezeu prin ele..
