Abia acum leul își îndreptă privirea spre el și Bastian avu impresia că-l învăluie o mantie de flăcări sub care va arde, transformându-se în cenușă. Impresia se risipi însă îndată și el înfruntă privirea leului.
― Eu, spuse uriaşa fiară, sunt Graograman, stăpânul deşertului culorilor, numit şi Moartea Multicoloră.
Încă se mai înfruntau din priviri, iar Bastian simţea forţa ucigaşă ce pornea din ochii leului. Era ca o măsurare invizibilă de forţe. Iar la sfârşit leul îşi plecă privirea. [...]
― Stăpâne, spuse leul, sunt slujitorul tău şi îţi aştept poruncile!
― Aş dori să ies din acest deşert, îi spuse Bastian, poţi să mă scoţi din el?
Graograman îşi scutură coama.
― Aceasta, stăpâne, mi-e cu neputinţă.
― De ce?
― Pentru că port deşertul cu mine.
Bastian nu era în stare să înţeleagă ce voia să spună leul.
― Nu există vreo altă fiinţă, întrebă el, care ar putea să mă scoată de aici?
― Cum s-ar putea una ca asta, stăpâne, răspunse Graograman, acolo unde sunt eu nu mai poate fi nicicum vreo altă fiinţă vie. Existenţa mea singură e de ajuns pentru ca pe o întindere cu raza de mii de leghe până şi fiinţele cele mai puternice şi mai înfricoşătoare să se preschimbe într-un morman de cenuşă. De aceea sunt numit Moartea Multicoloră, Regele deşertului culorilor.
― Te înşeli, spuse Bastian, în împărăţia ta nu arde orice fiinţă. De pildă, eu îţi rezist, după cum vezi.
― Fiindcă porţi strălucirea, stăpâne. AURYN te apără până şi de cea mai ucigătoare din toate fiinţele Fantäziei, anume eu.
― Vrei să spui că dacă n-aş avea giuvaerul, ar trebui să ard şi eu, devenind un morman de cenuşă?
― Aşa e, stăpâne, şi s-ar întâmpla întocmai, chiar dacă mie însumi mi-ar părea rău. Căci tu eşti primul şi singurul care a stat vreodată de vorbă cu mine. Bastian atinse talismanul.
― Îţi mulţumesc, Puişorul Lunii, spuse el încet.
Graograman se ridică din nisip în toată înălţimea sa şi privi în jos spre Bastian.
― Cred, stăpâne, că avem multe să ne spunem. Poate că am să-ţi dezvălui taine necunoscute ţie. Poate că şi tu ai să-mi lămureşti enigma existenţei mele şi care mie mi-a rămas ascunsă.
Bastian dădu din cap aprobator.​​​​
(Michael Ende, Povestea fără sfârșit)

Formulează două idei principale/secundare