Răspuns:
Titlul poeziei „În stilul lui Bacovia” ne duce cu gândul la sentimente și stări bacoviene: tristețe, suferință și singurătate, susținute în versurile creației de față.
Anotimpul „iarna”, în această poezie, ne este mai degrabă sugerat decât prezentat în sensul său propriu. Temperaturile scăzute, ninsoarea, stratul de zăpadă, care acoperă pământul despuiat de haina cea verde a vegetației, la venirea iernii, încetinirea funcțiilor vitale, toate aceste schimbări vizibile în natură, resimțite de organismul nostru, sunt transferate trăirilor eului liric. Însă, după cum suntem lăsați să înțelegem din titlu, această transformare se face în stilul lui Bacovia, nu în litera sa.
Lăsarea serii pare că vine odată cu iarna: e seară și ninge-ndesat, zăpada-n zăpadă se lasă. Într-o așa criză de spațiu și de timp nu mai este loc decât tot de zăpadă, de ger și gheață, ca-ntr-un imperiu al nemișcării, care, paradoxal, amenință să se extindă. Tot la fel, o criză existențială se petrece. Simțurile, cu nevoile lor clocotitoare, se contractă și poetul constată glacial: și abia mă mai mișc înghețat și abia mai știu drumul spre casă.
Lumea e vazuta ca o imensa fictiune, iar cititorul trebuie sa inteleaga faptul ca intre lumea reala si fictiune nu e mare deosebire - Universul operei cuprinde fragmente, secvente e un colaj de aspecte din realitate.
Explicație:
