Fişă de lucru
Nuvela
„Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa, care acum cârmuia ţara, dar Alexandru Lăpuşneanul, după înfrângerea sa în două rânduri, de oştile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oşti turceşti şi se înturna acum sa izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de boieri. Intrase în Moldavia, întovărăşit de şepte mii spahii şi de vreo trei mii oaste de strânsură. Însă pe lângă aceste, avea porunci împărăteşti cătră hanul tatarilor Nogai, ca să-i deie oricât ajutor de oaste va cere.
Lăpuşneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amândoi călări pe armasari turceşti şi înarmaţi din cap pănă în picioare.
— Să nu te îndoieşti, măria-ta, răspunse curtezanul, ţara geme subt asuprirea Tomşei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. Boierii, câţi i-au mai lăsat vii, numai frica morţii îi mai ţine, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga şi-l vor lăsa.
— Să deie Dumnezeu să n-aibi nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-vodă la munteni; dar ţi-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dânşii.
— Aceasta rămâne la înaltă înţelepciunea măriei-tale.
Vorbind aşa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă.
— Doamne, zise un aprod apropiindu-se, nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta.
— Vie, răspunse Alexandru.
Curând intrară sub cortul unde el şedea încungiurat de boierii şi căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai bătrâni, iar doi juni. Acești erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară până la pământ, fără a-i săruta poala după obicei.
— Bine-aţi venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi.
— Să fii m.ta sănătos, răspunseră boierii.
— Am auzit, urmă Alexandru, de bântuirile ţării şi am venit s-o mântui; ştiu că ţara m-aşteaptă cu bucurie.
— Să nu bănuieşti, măria-ta, zise Moţoc, ţara este liniştită şi poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; căci aşa este obiceiul norodului nostru, să facă din ţânţar armăsar. Pentru aceea obştia ne-au trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte şi m.ta să te întorci înapoi ca…
— Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a căruia ochi scântieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?”
Cerinţe:
Literatură:
1. Precizează ce momente ale subiectului sunt ilustrate în text.
2. Precizaţi momentul istoric la care face referire autorul.
3. Argumentează tehnica rezumatului folosit de autor la începutul nuvelei.
4. Rezumaţi momentul la care face referire fragmentul dat.
5. Prezentaţi trăsăturile morale ce se desprind din ultima replică rostită de Alexandru Lăpuşneanul.
Limbă:
6. Selectează din text 2 arhaisme şi 2 regionalisme fonetice.
7. Menţionează sensul următoarelor cuvinte:
izgonească, răpitor, scaunul, geme, vândut, s-o mântui,
8. Alcătuiţi propoziţii cu următoarele omofone: cel/ce-l, va/v-a, voi/v-oi, sa/s-a
9. Alcătuiţi 2 expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul: a face.
10. Explicaţi expresia: să facă din ţânţar armăsar.
