O întâmplare imaginară
.
.
.
În capitolul 7 la care am ramas din carte era un pisoi slab și lung, cu o pălărie de marinar pe cap. Mergeam împreună cu o broască pe care am intalnit-o pe un drum de țară. Cei doi căutau un colier pe care pisoiul îl pierduse cu 7 zile in urmă.
În timp ce mergeau, ei vorbeau cum și unde colierul s-a pierdut.
Am lăsat cartea jos și m-am uitat la frunzele copacului și m-am gândit: ce-ar căuta o broască cu-n motan dupa un colier?
Am luat din nou cartea in brațe si am citit încă o pagina în care cei doi vorbeau.
Am observat sa broasca folosea un limbaj persuasiv, de parca ar vrea ca motanul sa faca ceva, dar nu. Și plus că vorbea mult și prost.
În schimb, pisoiul nu vorbea mai deloc. Mi s-a parut suspect.
Am mai citit o pagină.
Pisoul a început să se uite la cer, la pamant, de parcă era derutat. Broasca a observat chestia asta. S-a uitat lung la el.
A observat că avea o gentuță la el. Broscuța s-a urcat pe el si i-a furat raista.
.
.
Unde am pus eu "..." sa pui tu inceputul si sfarsitul.