Într-o zi, 2 fete s-au întâlnit într-o parcare.Fata care îl așteapta pe tatăl ei se numea Eliza.Ea era o fata bogată și frumoasă,avea o groaza de prieteni si un tată care avea o firmă mare.Cealalta fată pe nume Ana,era o fată care avea câțiva prieteni,nu era așa de bogată dar avea un tată care in fiecare zi o făcea sa zâmbească.Eliza si Ana au devenit prietene,până când Eliza a venit cu o mulțime de cumpărături.Aceasta i-a arătat că ce se afla in mâinile ei, ea nu poate avea.Si a inceput sa se laude.
A doua zi Ana era fericită că tatăl ei a dus-o la un film.Eliza, nu mai era sa de veselă pentru ca tatăl ei dăduse faliment la firmă și nu mai avea prieteni si nu mai era bogată.
Ana i-a arătat că nu are nevoie de prieteni mulți sau de bani ca să fie fericită.Si de aici vine proverbul ,,Lauda de sine nu miroase a bine!"
