Răspuns :
Răspuns:
❶În Evul Mediu, domnitorii din ţările române se bucurau de privilegiul de a coordona politica externă, uneori după consultări cu Sfatul Domnesc. Direcţia principală în politica externă a reprezentat-o lupta pentru menţinerea autonomiei şi a independenţei politice a ţărilor române, a statutului lor juridic deosebit în raport cu Marile Puteri, şi anume Ungaria, Imperiul Otoman, Polonia etc., apărarea teritoriului şi a hotarelor ţării.
⚛Încă de la întemeiere, ţările române şi-au manifestat în mod deschis spiritul de cruciadă şi voinţa de a fi un bastion avansat al creştinătăţii în faţa Porţii. Voievozii români au fost conştienţi de acest fapt încă de la început şi au acţionat ca atare.⚛
✍Pe măsură ce poziţiile Porţii s-au întărit în sud-estul Europei iar epoca de glorie a voievozilor români care s-au împotrivit Porţii cu mijloace militare a luat sfârşit, ostilitatea faţă de otomani s-a afirmat mai puţin răspicat în ţările române, iar locul mijloacelor militare a fost luat de diplomaţie. Capitalele creştine, Viena, Cracovia, au fost ţinta unui flux de informaţii purtate de mesagerii care veneau din ţările române.✍
⛦Potrivit părerii lui Grigore Ureche, Alexandru cel Bun (1400-1432) a întreprins o importantă operă de organizare politică şi ecleziastică a Moldovei. Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav Iagello, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.⛦
❷În 1475, Ştefan a obţinut o strălucită victorie împotriva turcilor la Vaslui. Soliman, beilerbeiul Rumeliei, primise ordin de la sultan să scoată Moldova din luptă. Oastea otomană, prinsă în cursă într-o vale îngustă la Vaslui, nu şi-a putut folosi superioritatea numerică şi a fost înfrântă. Conştient de pericolul unei noi expediţii, în ianuarie 1475, Ştefan a început să pregătească noua fază a luptei antiotomane.
۞Preluând steagul luptei antiotomane, Vlad Ţepeş a dejucat un complot turcesc ce urmărea să îl prindă la Giurgiu şi apoi a trecut, în iarna dintre anii 1461-1462, la atacarea garnizoanelor otomane de la Dunăre, în vara lui 1462, o importantă armată otomană condusă de sultanul Mahomed al II-lea a pătruns în Ţara Românească şi a început înaintarea spre Târgovişte. Vlad Ţepeş a aplicat tactica pământului pârjolit, pentru a înfometa armata otomană. Incapabil sa-l înfrângă pe Vlad Ţepeş, sultanul s-a retras şi l-a lăsat ca domn pe fratele voievodului, Radu cel Frumos. Abandonat de boieri, Vlad Ţepeş a luat drumul pribegiei şi a plecat în Transilvania, unde regele Ungariei, Matei Corvin, dând ascultare uneltirilor saşilor, a poruncit întemniţarea voievodului muntean la Visegrad, lângă Pesta.۞