ce sunt acelea adjective propriu-zise?

Prin definiție, adjectivul este partea de vorbire flexibilă (se poate declina) care exprimă caracteristici sau însușiri ale obiectului determinat (ale substantivului sau ale substitutului acestuia - pronume, numeral), cu care se realizează acordul în gen, număr și caz.

Adjectivul este de 2 feluri:

a. adjectiv propriu-zis (sau calificativ) - exprimă însușiri ale obiectelor

Clasificarea adjectivelor propriu-zise:

simple: drag, roșu;

compuse: daco-roman, atotputernic;
primare: rece, mic;
derivate: binevoitor („a binevoi” + sufixul „-tor”), credincios („credință” + sufixul „-ios”);
variabile, cu 2 forme flexionare: cuminte (nr. singular, genul masculin și feminin), cuminți (nr. plural, genul masculin și feminin):
variabile cu 3 forme flexionare: viu (nr. singular, genul masculin), vie (nr. singular, genul feminin), vii (nr. plural, genul masculin și feminin);
variabile cu 4 forme flexionare: vesel (nr. singular, gen masculin), veselă (nr. singular, gen feminin), veseli (nr. plural, gen masculin), vesele (nr. plural, gen feminin)
invariabile (când adjectivul nu își schimbă forma după număr și gen): maro, cumsecade, bleu

______

b. adjectiv determinativ - provenit din alte părți de vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale (din pronume, verbe la participiu/genunziu, adverbe)

Clasificarea adjectivelor determinative:

adjective pronominale: acest copil, toți copiii;
adjective participiale - provenite din verb la participiu: cartea cunoscută, profesorul mirat;
adjective gerunziale - provenite din verb la gerunziu: case fumegânde, mâini tremurânde;
adjective adverbiale: asemenea conducere.

______

Ca sugestie pentru „începători”, este mai simplu de învățat și de înțeles adjectivele determinative de la pct b. Astfel, eliminând adjectivele determinative, vom rămâne cu cele propriu-zise și vom avea certitudinea că alegerea noastră e corectă.

Succes!