Răspuns:
Buratino, o mică păpuşă din lemn, obraznică şi neascultătoare, cioplita dintr-o bucată de lemn viu, de un flaşnetar sărac lipit pământului dar inimos şi muncitor. Îi este dat să fie eroul unei aventuri la sfârşitul căreia va reuşi să-şi scape tatăl de sărăcie şi pe semenii săi burattini, de umilinţă şi teroare.
Călătoria sa are valenţe iniţiatice. De-a lungul acesteia va trece prin situaţii extreme, la limita dintre viaţă şi moarte, îşi va face duşmani aprigi dar şi prieteni de nădejde care îl vor sprijini şi îl vor ajuta să învingă răul. Va primi în dar de la înţeleapta broască Tortilla o cheiţă de aur, a cărei taină trebuie să o afle, simbol al idealului de bine, pe care îl avem sădit cu toţii în noi şi spre care tindem în mod firesc. Dar în foc se cunoaşte aurul. Prin întâmplări de foc va trebui să treacă şi Buratino pentru a descoperi că poate fi nu doar răutăcios, leneş, obraznic şi plângăcios ci şi curajos, chibzuit, loial şi bun. Cheita este vânată de Karas Barabas, directorul degrabă-mânios al teatrului de păpuşi din oraşul lui Buratino. Acesta şi toţi cei care îl ajută întruchipează răul, dorinţa de parvenire, violenţa şi abuzul. Prietenii lui Buratino sunt visătorul poet Pierrot, frumoasa şi graţioasa Malwina şi fidelul pudel Artemon. Alături de păsări, gândaci, broaşte şi alte lighioane care le vor veni în ajutor întocmai ca în basme, vor reuşi să descopere că rostul cheiţei era acela de a descuia o uşiţă secretă aflată chiar în cămăruţa sărăcăcioasă în care locuiau Carlo şi Buratino. Descoperă aici un teatru de păpuşi nou, unde burattini îşi regăsesc veselia, culoarea şi sensul. Publicul se va muta aici cu totul, fiind atras de frumuseţea spectacolelor oferite, abandonând vechiul teatru al lui Karabas, care îşi primeşte astfel pedeapsa. Răul este învins, binele învinge.
Finalul cartii este unul simbolic. Toate papusile fug din teatrul lui Karabas, la teatrul lui Buratino, unde au sansa sa fie fericite. Karabas incearca sa le intimideze folosind vechile metode, dar nimeni nu il mai asculta, pentru ca toti au prins gustul libertatii. In spatele scenei, actorii infometati mananca supa calda. Karabas ramane singur in strada unde il ploua cu galeata. Ceea ce mi-a transmis: cele rele, sa se spele, cele bune, sa se-adune! Toti avem sansa sa ne lepadam de cele rele, chiar si Barabas, caruia tare bine i-ar prinde o supa calda alaturi de ceilalti. Evident, dupa ce il ploua bine.
