Casa bunicilor mei nu este o casa cat un palat, este o casa modesta, dar calda si primitoare. Mama imi povestea adesea cum se strangeau in ziua de Craciun langa soba si bunicul ii citea povesti.
Casa bunicilor mei miroase datorita bunicii mereu a ceva bun mai ales in preajma sarbatorilor.
De sarbatori toata familia se strange in micuta casa a bunicilor si incep sa impartaseasca amintiri.
Nu o sa pot sa uit niciodata aceasta casa vopsita in caramiziu, cu geamurile de lemn, cu prispa pe care erau scaunele bunicilor mei, cu perdelele din fereastra si cu un acoperis facut din tigla frumos asezata.