mâini de mamă
mama e creatorul care ne oferă viață, ne crește, ne educă și ne măgulește cu iubire necondiționată.
numai ea știe prin ce eforturi a trecut pentru a ne aduce pe această lume, doar ea știe ce simțiri a avut atunci când am plâns pentru prima oară, doar ea știe cum se simte mirosul propriului copil, propriei creații divine.
de când suntem mici, mâinile mamei ne încălzesc, ne hrănesc, ne modelează prin mângâieri pline de dragoste. mama e cea care ne ține în brațe, cea care ne învață să mergem pe piciorușele noastre, e cea care ne ține sub protecția ei. ea e singura ființă capabilă să simtă bucuria și tristețea puiului ei, pentru că relația dintre cei doi este una atât de puternică, încât pare să fie telepatică. nimeni nu poate distruge această legătură maternă, pentru că mâinile mamei își o va apăra cu orice preț.
copilul crește în mâinile mamei sale.
el va trebui să pășească în viață și să înfrunte realitatea. așa că, mama îl va ghida din umbră, oferindu-i copilului libertatea de a cerceta singur lumea. ea va fi întotdeauna prezentă, însă se va implica numai atunci când va fi nevoie.
odată cu trecerea timpului, copilul ajunge mare. încearcă să devină independent și să-și găsească drumul în viață, să-și modeleze viitorul cu propriile lui mâini. mama va fi îmbătrânită, iar mâinile ei nu vor mai fi capabile să aibă grijă de copilul ei cu atâta forță. așa că, mâinile copilului de atunci, acum adult, vor fi cele ce o vor proteja pe mamă.
timpul nu stă niciodată în loc. nimic din ce știm nu va mai fi la fel. acest lucru se întâmplă și cu relația mama-copil. rolurile se vor schimba cu timpul, însă un singur lucru va rămâne neschimbat: dragostea reciprocă dintre mamă și copil.
