Explicație:
Spre deosebire de numeroase alte capitale europene, Bucureşti nu se poate mândri cu o istorie de milenii. Prima referinţă istorică la acest oraş sub numele de Bucureşti datează din Evul Mediu, în 1459.
Se spune însă că, pe de altă parte, Bucureşti a fost întemeiat câteva secole mai devreme de o figură controversată şi mai curând legendară, un anumit Bucur (de unde derivă şi numele oraşului). Ceea ce este cert este că zona în prezent ocupată de Bucureşti a fost locuită încă din antichitate.
După cum s-a menţionat, prima menţionare a oraşului este făcută în 1459, într-un document emis de curtea Voievodului Vlad Ţepeş, prinţul care, se spune, a inspirat crearea renumitului personaj Dracula. Tocmai în acele timpuri Bucureşti a început să crească din punct de vedere economic şi politic, devenind un centru al Valahiei din aceste puncte de vedere. Curtea Veche este cel mai important complex arhitectural care mai aminteşte de acele vremuri.În 1918 (mai precis, pe 1 decembrie), Transilvania s-a unit cu anterior constituitul Principat al României. Prin urmare, Bucureşti a devenit capitala întregii ţări, după o perioadă de 2 ani în care capitala a fost transferată la Iaşi datorită faptului că Bucureşti era sub ocupaţie germană (din 1916 până în 1918în timpul Primului Război Mondial).
Perioada interbelică a fost excepţional de favorabilă cu Bucureşti, întrucât atunci oraşul şi-a cunoscut zilele de glorie culturală. Casa Capşa, deja recunoscută până atunci ca reper al întâlnirilor şi dezbaterilor mondene, politice şi culturale, şi-a consolidat prestigiul, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Însă, ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, o dată ce regimul comunist a acaparat scena politică a României, mare parte din oraşul istoric şi-a pierdut coordonatele, cel puţin din punct de vedere arhitectural.
Proiectele megalomane ale lui Nicolae Ceauşescu au şters de pe faţa pământului mare parte dintre reperele istorice ale oraşului, pentru a nu mai pomeni de faptul că nefericita sa contribuţie a fost completată de tragicul cutremurul din 1977, când Bucureşti a suferit pierderi suplimentare, şi nu doar care planificare urbană şi patrimoniu arhitectural, ci şi ca populaţie. Palatul Parlamentului (cunoscut şi sub numele de Casa Poporului) este cel mai bun exemplu care ilustrează viziunea artistică a regimului. Pentru a aprofunda mai bine dimensiunea patrimoniului comunist, turiştii nu trebuie să caute mai departe de blocurile monotone construit într-un anost stil comunist şi care populează cea mai mare parte a oraşului.
