Răspuns :
Răspuns:
deprimul, în anul 1967, reluând personajele principale, adăugându
-le altele
noi, urmărindu
-
le evoluţia destinului până în deceniul al şaselea.
Dramalumii taranesti este tema celui de-al II-lea volum al "Morometilor", scrisdupa ce prozatorul se familiarizase (in "Risipitorii") cu procedee epice noi.La inceput idee mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vedelimpede. Stilul este eseistic si, obisnuiti cu personajele din primul volum,acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. Cand pe scenacartii reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimba. El este si aici, personajulunei proze superioare. Indata ce, iesit dintr-o lunga, mediocra, amortire, isi
recapata placerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proportiilefabuloase pe care le stim. Ea sta, insa, sub semnul unui hotarat tragism. Inspatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumireaeroului nu mai e aceeasi, loturile in parte refacute, nu-i mai dau sigurantadinainte. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras, fecioriiplecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal, hotarat sa refacaunitatea pierduta a familiei, ii cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor iaforme neasteptate. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mairamasese (Niculaie), si el nedreptatit. Constrans de fonciire, de cotele
impovaratoare, Moromete ii solicita, acum, bani, speriat ca intr-o zi siacestia ii vor fi refuzati. Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupracui se exercita, si in iluzia personal ca mai poate face ceva, ca nai poatetrai ocolit de evenimente, sta maretia tragica a acestui batran taranidealist.
Marin Preda a reuşit, totuşi, să dea celor două volume o unitate dereconstituire a imaginii vieţii ţăranului român înainte şi după al doilearăzboi mondial.
Acţiunea primului volum se sfârşeşte înainte cu trei ani de începerearăzboiului, când "timpul nu mai avea răbdare" cu oamenii, iar Moromete se
schimbase, aşa cum autorul prevăzuse în prezentarea personajuluiprincipal, că numai "nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba fireacuiva". Din Moromete cel cunoscut de ceilalţi, rămăsese "doar capul lui dehumă arsă", nu mai era văzut stând ceasuri întregi pe stănoaga de la drum,nici "nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut .
Autorul începe volumul al doilea cu o întrebare, la care n-are cine sa-i
răspundă: "în bine sau în rău se schimbase Moromete?". Dar toţi ceilalţiţărani îşi schimbaseră atitudinea, "cei care îl duşmăneau (...) se . potoliră",Tudor Bălosu deveni "chiar binevoitor faţă de vecinul său", iar Ilincaamuţise, "nu i se mai auzea deloc gura prin faţa casei", iar când muri, Ilie
Moromete nu se duse la înmormântarea ei, "dar
asta nu miră pe nimeni .
Moromete se apucase de negoţ, câştigase bani buni, "poli galbeni îi
umpleau buzunarele", dar pe Niculae nu-
l mai lasă la şcoală. Avea acum un
alt cuvânt, "beneficiu", pe care-
l folosi şi când îi răspunse băiatului: "Şi ce
benefic
iu o să am eu, ma, de pe urma ta, dacă te las să te duci mai departela şcoală?".
Marin Preda semnalează prin Niculae schimbările ce se produsesem cu tatălsău, "spuneai una şi el asculta şi ai fi zis că înțelegea.