Vacantele de vara mi le petreceam la bunici intr-un satuc cocotat pe dealuri si imprejmuit de paduri seculare de fagi si stejari. Parea un loc rupt parca de pe o gura de rai, cu case micute si cochete, cu oameni harnici, binevoitori si pusi mai mereu pe glume.
Pe langa treaba ce o faceam prin curte, ajutand bunicii la hranitul stolurilor de pasari ce le crestea prin batatura, imi facea o placere deosebita sa insotesc baietii ce duceau cireada satului la pasunat. Nu era treaba grea, dar din cand in cand trebuia sa ne aruncam ochii ca nu cumva cate o vita sa se desprinda si sa se razleteasca sau sa nu cumva sa intre pe ogoarele cultivate. In rest ne jucam ce ne trecea prin cap, povesteam, spuneam glume, mergeam sa ne scaldam in apele paraului din apropiere, scufundandu-ne printre bancurile de pestisori ce inotau zglobii. Timpul trecea pe nesimtite, seara aparea incet de peste crestele copacilor si noi ne intorceam prafuiti si obositi la casele noastre.
An dupa an poposeam vara de vara in acel satuc mirific .. An dupa an timpul a trecut si fiecare din noi a apucat drumuri diferite, unii au plecat sa isi rostuiasca viata cu ani de studentime, alti in tari straine sau unde au vazut cu ochii pentru a putea sa isi faca un rost.
Oricum, amintirile ne-au chemat sa ne reintoarcem la timpurile copilariei si vara de vara revenim ca niste ostasi dintr-o armata la vatra stramoseasca.
