Răspuns:
Ca in fiecare an împreună cu doi prieteni am facut o drumetie prin padure.Am gasit un loc luminos cu verdeață si numai bun de joacă, asa că ne-am instalat si dornici cum eram am luat mingea si la fotbal.Numai că timpul a trecut,se lasă seara,era in amurg si nu trebuia să plecăm spre casă. Pădurea despre care va spun este undeva la bunici si nu foarte departe de sat.Nu stiu cum am facut dar nu mai stiam sau nu mai găseam exact drumul.La inceput am luat-o ca pe o glumă iar mai apoi treaba a devenit serioasa.Alergam unul intr-o parte si ceilalți în alta.La un moment dat mi-am amintit că trebuie să mă ghidez după mușchiul de copac .Si asa încet, am reusit să iesim,speriați pentru că aveam impresia ca în pădure se auzeau tot felul de zgomote ciudate,care ne dădeau fiori pe sora spinării. Când ne-am vazut la marginea pădurii am alergat,am tot alergat,mai de teamă, mai de bucurie că am iesit până în sat.Acolo bunicii intrara in alertă, erau îngrijorați, nu stiai nimic de noi si atunci când ne-au văzut au răsuflat ușurați. A doua zi nu ne-a mai venit chef de plecat prin pădure, după sperietura de care am avut parte asa că am rămas acasă si ne-am linistit si noi si ai nostri.
