Răspuns:
Într-una din zilele vacanței,am urcat împreună cu bunicul pe cea mai înaltă clădire din orașul nostru.Ascensiunea a fost puțin obositoare,fiindcă treptele scării erau o spirală ciudată ca în vechile castele.Dar am ajuns sus,sus.Eram singuri și mi-a părut bine,pentru că puteam alerga prin platforma amenajată doar pentru elicoptere.Balustrada metalică m-a atras și ochii mei s-au minunat de spectacolul unic al orașului și abia,privind îmbulzeala vehiculelor,oamenilor am înțeles că viața într-un oraș mare presupune multe provocări și nicio zi nu seamănă cu alta.
Merg în fiecare dimineață la școală și văd traficul aglomerat:mașini mari și mici,aud claxoane,strigăte-unele vesele,altele supărate,motocicliști ce fac adevărate viraje printre mașinile staționate la semafor.Am observat că bicicletele, trotinetele electrice, rolele și chiar mersul pe jos reprezintă variante ale unor oameni în acest amestec fascinant .
M-am oprit pe marginea trotuarului aglomerat să văd mașinile vâjâind,croindu-și drum în șiruri șerpuitoare, ascultam parcă o muzică venită de undeva din spațiu ceresc,erau sunete neobișnuite.Și,pe când traversam strada,mă simțeam binedispus,iar în adâncul meu era o ușoară nerăbdare.N-am observat decât pe la mijlocul străzii că alături de mine mergea liniștit un militar cu un câine mare,negru.L-am privit și i-am văzut ecusonul cu numele înscris,,Șuier”.Era câinele vestit pentru mirosul lui fin,pentru purtarea exemplară, atunci când are misiuni de îndeplinit.Nu numai eu l-am recunoscut,dar și ceilalți trecători și au făcut un culoar de trecere,ca respect pentru ciobănescul vestit.Era ca la o paradă oficială,mulți aplaudau,eu însă m-am apropiat și curajos l-am mângâiat.Totul în jur dispăruse:vacarmul străzii,claxoanele,strigătele.În culorile limpezi și clare ale cerului îngăduitor Șuier părea vedeta ce pășea încrezător,elegant printre oamenii ce-l priveau cu respect.
Am mers mai departe printre mulțimea oamenilor preocupați,fără să mai privesc aglomerația străzii,pentru că gândul meu îi trimitea viteazului patruped,,șuiere”cu prietenie....
