Într.o zi eram pe acasă cu mama mea ce îmi povestea mereu de ceea ce face la muncă.Ea se ocupa cu ajutorul acordat celor ce au dizabilități. Îmi spunea că într.o zi își luase liber și mergea să se recreeze într.un parc.Lângă acesta era și o bancă. La un moment dat văzusem un la pana.n 30 de ani ce încerca să se urce pe acea rampa pt. oameni cu dizabilități. Prima data am crezut că va veni cineva sa.l ajute deoarece trecea destulă lume cat sa ajute un om.
Trecuseră 5-10 min. dar nimeni nu se sinchisi. Cu o tristețe și mila în sufletul meu m.am dus să.l ajut.
Acesta se însenina la fața când mă văzu ,și cât să.l duc înăuntrul băncii îmi spuse că rare ori se întâmplă acest lucru și că se simte singur chiar daca trece multa lume.
Era de coșmar ce trece o persoană cu dizabilități intr.o viața și ar trebui sa.i ajutam când avem ocazia
Explicație:
cam lunguț dar nu am avut alte idei.
Sper sa.ti fie de ajutor
