Răspuns:
Prietenii mei
E vacanta, stau plictisita în camera mea, ma gândesc serios la ce zice mama mea, chiar ar trebui sa ies din casa, asa ca fără nicio ezitare, îmi schimb rapid pijamalele cu niște haine mai decente.
Când am ajuns afara am văzut toți copii distrându-se, am zâmbit, poate chiar pot sa îmi fac câțiva prieteni, asa ca m-am îndreptat spre un mic grupulet de copii care se jucau întrebând-ui dacă pot sa ma alătur lor, unii au ezitat, alți au aprobat imediat, asa ca în mai puțin de câteva ore, am început sa facem năzbâtii prin curțile oamenilor. Înainte sa îmi pot da seama de ceva, am auzit o doamna cum striga după noi, eu, am rămas, iar ceilalți au fugit, asa ca doar eu am suportat țipetele femeii care ma întreba de ce i-am rupt florile din gradina.
Ajunsa în fata lor, i-am întrebat de ce su făcut asta, iar eu și-au cerut scuze, m-am uitat cu ochii mijiti la ei, nu-i credeam, dar tot i-am iertat. Asa am învățat cu toții ca prietenia e o comoara neprețuita.
- Salut, scuze de întârziere, textul nu e cine știe ce, dar sper ca ți-a adus măcar o mica idee. Mult succes!
