Koala trăiește de obicei în pădurile de eucalipt, iar frunzele acestor copaci reprezintă o mare parte din hrana lor. Hrana are un conținut scăzut de nutrienți. Ele sunt animale sedentare și dorm 20 de ore pe zi. Nu sunt sociale, și singurele relații sunt între mamă și pui, ce depind de aceasta. Masculii adulți comunică cu pufnituri sonore care intimidează rivalii și atrag femelele. Masculii își marchează prezența cu niște glande odorizante pe piept. Koala este un mamifer aplacentar (fără placentă). Din această cauză embrionul, peste o anumită vârstă, nu mai poate fi hrănit în uter din cauza lipsei organului care efectuează hrănirea, adică a placentei și este născut. Ajuns în afara organismului matern, embrionul se târăște până în marsupiul mamei, unde stă între șase și zece luni și unde este hrănit cu lapte. Puii de koala sunt numiți în engleză „joey”, și sunt înțărcați până la vârsta de un an. Urșii cu pungă nu au mulți prădători și paraziți, dar sunt amenințați de numeroși agenți patogeni, cum ar fi bacteriile din familia lor.........ursul koala este un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia. Este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae și este înrudită cu vombatul.[3] Koala[4] se găsește în zonele de coastă ale regiunilor continentale din estul și sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de Sud, Victoria și Australia de Sud. Este ușor de recunoscut după corpul său robust, lipsit de coadă, urechile rotunjite și pufoase și nasul mare în formă de lingură. Koala are o lungime a corpului de 60–85 cm și o greutate de 4–15 kg. Culoarea blănii variază de la cenușiu-argintie la brun-ciocolatie. Populațiile nordice de koala sunt reprezentate de indivizi de obicei mai mici și mai deschiși la culoare decât cei din sud. Este posibil că aceste populații să fie subspecii distincte, dar acest lucru este discutabil
