Răspuns :
Răspuns:
Povestea omului de zăpadă
Era a doua zi de Crăciun, soarele abia se zărea de după nori. Sora mea privea pe fereastră la fulgii ușori de nea care acopereau pământul negru. Într-o oră totul avea să fie alb, în depărtare se zărea doar o pată neagră aceea avea să fie o casă. Sora mea a avut ideea genială de a ieși afară să construim un om de zăpadă, să avem și noi propriul Olaf. Am adunat trei bulgări mari de zăpadă și în mai puțin de două ore omul de zăpadă a prins viață. I-am așezat un nas, o gură și un fular. Acesta avea să fie prietenul nostru până la finalul iernii, sau cel puțin până se va topi zăpada.
Explicație:
Compunerea narativă trebuie să ţină cont de caracteristicile naraţiunii, care constituie o succesiune de momente: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.
Indicaţii de natură generală:
Atenţie la ce persoană povesteşti şi la ce tip verbal.
- Respectă firul narativ, trecând prin momentele subiectului.
- Creează personaje. Personajele înseamnă nume, portret fizic, portret moral, fapte, relaţii cu alte personaje, limbaj.
- Păstrează reperele spaţio-temporale în care se petrece acţiunea.
- Alege un titlu potrivit
- Respectă normele ortografice.
- Utilizează figuri de stil.
- Mizează pe valorile stilistice ale adjectivului, adverbului şi verbului.
Expoziţiunea: reprezintă momentul introductiv în care se prezintă locul, timpul acţiunii şi personajul
Descrie cadrul în care se desfăşoară acţiunea. Creează atmosfera în care se va desfăşura acţiunea.
Foloseşte indici de timp: odată, demult de tot, într-o zi, aseară etc.
Foloseşte indici de loc: undeva, acolo, unde
Prezintă personajul prin nume şi descriere în câteva cuvinte.
Intriga: reprezintă momentul care strică echilibrul şi declanşează acţiunea.
Marchează acest moment prin indicii: deodată, pe când, în timp ce etc.
Desfăşurarea acţiunii:
Prezintă faptele în ordine logică.
Nu te pierde în detalii care ţi-ar putea abate atenţia de la firul narativ.
Încearcă să creezi suspansul şi să ţii trează atenţia cititorului.
Inventează întâmplări prin care să faci acţiunea să avanseze.
Punctul culminant (momentul de maximă intensitate)
Poate fi marcat prin utilizarea indicelui lexical « dar ».
Creează tensiune la nivelul textului.
Accentuează stările personajului.
Deznodământul: se restabileşte echilibrul şi acţiunea se termină.