Lacul de MIHAI EMINESCU
Figurile de stil folosite sunt:
Personificare ("lacul.. 7 tresărind, lacul.. ]
tremură, "glas de ape", "apa sune")
Lacul este personificat de-a lungul întregii
poezii deoarece s-a stabilit o relaţie între natură
şi sentimentele poetului. Astfel, lacul reprezintă
un fel de oglindă a gândurilor sale, Eminescu
realizând asta cu ajutorul personificărilor.
Inversiunea ("lacul
albastru"
"blândei lune",
"lin foşnească",
"unduioasa apă")
Epitete ("lacul.. ] albastru", "nuferi galbeni",
"cercuri albe", luntrea mică",
"blânda lună", "unduioasa apă")
Epitetele sunt folosite pentru a caracteriza
natura şi sunt prezente mai ales în prima şi
ultima strofă. Datorită acestei caracterizări
(epitetele folosite sunt aceleaşi în ambele
strofe) şi deoarece natura este ca o "oglindă"
a sufletului îndrăgostitului apare impresia că
nimic în sentimentele acestuia nu s-a
schimbat nici după trezirea din visare şi
realizarea că iubirea lui este neîmpărtăşită.