Sunt copil găsit. Cu toate acestea până la opt ani am crezut că am şi eu o mamă, ca toţi ceilalţi copii, deoarece de câte ori plângeam, o femeie mă strângea la piept şi mă legăna cu atâta drag, încât lacrimile îmi secau pe loc. Niciodată nu adormeam seara, fără ca să nu vină la pătucul meu, să mă sărute, iar iama, când crivăţul troienea geamurile albite de ger, îmi lua picioarele şi mi le încălzea în mâini, îngânând un cântec pe care, în parte, mi-1 aduc şi azi aminte.

Când păşteam vaca pe drumurile năpădite de iarbă sau prin ponoarele pline de bălării şi mă apuca pe neaşteptate vreo furtună, ea îmi ieşea în fugă înainte şi mă ferea de ploaie, acoperindu-mi umerii şi capul cu poala fustei ei largi, de lână. Iar când mă luam la harţă cu vreun tovarăş de joacă, ea mă punea să-i povestesc pricina şi mai totdeauna, îmi dădea dreptate sau îmi alina necazul cu vorbe duioase.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele, pentru felul cum îmi vorbea şi cum se uita la mine, pentru dezmierdările ei şi pentru blândeţea cu care mă dojenea, credeam că este mama mea.


UN CUVANT FORMAT PRIN CONVERSIUNE DIN ACEST TEXT.