Răspuns :

Răspuns:

Într-o zi, un iepuraş,

Târând blana unui leu,

A plecat către oraş

,, Să v-arăt cine mis eu !”

Şi, aşa, târâş-grăpiş,

Târa blana voiniceşte...

A ieşit din nişte scai

Cineva vorbind vulpeşte:

Încotro la deal, musiu,

Încărcat cu-aşa povară?

Ai băut cumva rachiu,

Cu metan făcuşi gargară?

Iepuraşul, arţăgos,

Ia din drum un bolovan

Şi-l agită tacticos,

,, Măi, vulpoi, nu fi golan !

Ori, eşti orb, nu vezi cu cine

Ţi-ai pus mintea, biet nătâng…

Dacă rag o dată bine,

Mie-mi vine ca să plâng !”

,, Pune-ţi, mă, şi ochelarii !”

Zise cel stufos în coadă,

,, Altfel, semeni cu măgarii

De sub pielea ta năroadă…"

,, Lua-te-ar vântul, io mis leu !

Nu o rupi acum la fugă?”

,, Urecheatule, mi-e greu

Să te cred chiar buturugă…

Doar că pielea unui leu

O îmbraci cu nesimţire,

De-asta să mă sperii eu?

Paranoic eşti din fire !

Fă-ţi transplant de coarne tari

Şi de dinţi de cremeni

Şi de răget de măgari,

Ţie să îti semeni !

Dar acu’ mi-e foame rău,

Hai, aruncă-ţi blana,

Uite, colo , în dudău,

Crucea şi icoana !”

Iepurele se holbează

Şi, cuprins de frică,

Scapă jos o căcărează,

Praful îl ridică…

În fumigena naturală

Îsi leapădă blana,

Şi-o întinde prin negară,

Şterpelind icoana.

Ghici cine era în ea?

Era chiar vulpoiul

Ce din urmă-l fugărea

Împroşcând noroiul…

,, Scapă-mă-n necazul meu,

Milostiv Părinte,

Nu mai port blană de leu

De azi înainte !”…

Cu placere!