Este vara. Norii pufosi ca vata pe bat si albi ca spuma laptelui proaspat predominau albastrul cerului misterios. Eu ma aflam la bunici cu doua prietene pe la mine. Ele se numeau Rucsandra și Denisa. Sunt si vor fi mereu cele mai bune prietene ale mele. Deci, cum spuneam, ma aflam la bunici și deodată, din înaltul cerului apare nu stiu cum o rândunică la mine în maini. Pe moment m-am speriat nestiind ce era, dar dupa aceea mi-am dat seama ca era randunica ce mereu ne vizita. I-am dat drumul sa zboare, dar aceasta s-a prabusit. Am luat-o in mana si am dus-o repede in casa, iar dupa i-am bandajat aripioara. Intre timp, am observat ca rândunica avea burtica alba, de la gusa pan' la cioc era rosie, iar restul era neagra. Am tinut randunica la mine, avand mare grija de ea, pana cand aceasta si-a revenit complet. I-am dat putin avant si aceasta s-a înălțat la cer precum mirosul cozonacului pe care-l pregătea bunica. Aceasta a făcut trei cercuri în aer in semn de mulțumire, iar mai târziu și-a construit un cuib la streașina casei , depunând 6 oua micuțe, frumoase și sănătoase.
Sper ca te-am ajutat !
