Adesea obisnuiesc sa imi petrec timpul,mai ales verile in parcul meu de suflet unde este un lac interminabil ce te invaluie intr-o lume mai linistita ,o lume a ta in care esti tu si natura.Cand sunt prea stresata vin aici sa scap de acei oameni care au o gura cat o sura,care m-a storc de energie pana la ultimul gram.Aici vin in momentele in care caut raspunsuri la propriile intrebari ,atunci cand am inima cat un purice.E o a doua casa pentru mine.El este bogat in comparatie cu mine.Cand m-a relaxez adesea lacul cel tulbutat acum este oglindit si cumpatat.Florile gingase iti zambesc sfioase printre petalele sale colorate.Nu numai eu m-a bucur de natura ci si furnica care toata ia
