De mici, la şcoală, eram puşi de profesori să facem compuneri despre modelul nostru în viaţă, sau discutam la orele de dirigenţie despre acest subiect. Aflam cu toţii ca modelul trebuie să fie în cel mai bun caz, un cadru de referinţă, dar să existe o limită, să nu fim copia fidelă a acestuia! Modelul poate fi o persoană reală: părinţi, profesori, prieteni, fraţi, surori etc. sau din diferite ipostaze culturale: literatură, film, muzică etc.Consider că noi ar trebuie să fim…. NOI, cu defectele şi calităţile noastre, să trăim viaţa cu bucuriile şi necazurile ei, să ne bucurăm atunci când facem ceva ce ne place, să plângem atunci când greşim şi să învăţam din greşelile făcute şi să nu le mai repetăm. De la modelul nostru de viaţă ar trebui în primul rând să învăţam din greşelile acestuia, să luam drept exemple faptele lui bune şi în acelaşi timp să putem să ne păstrăm o identitatea proprie!
Sau:
http://alinanedea.wordpress.com/tag/modele-de-viata/
