Editura Humanitas, colectia Cartea de pe noptiera, 2005“Nimic nu-i mai natang pe lume ca vaca natanga.”Mu este o vaca, dar nu una natanga. Nu se rezuma ca suratele ea la a manca, a rumega si a dormi. Nu, nu! Lui Mu ii place sa exploreze pajistile din jurul fermei unde care s-a nascut, este prietena cu rebela cirezii, La Vache qui Rit, si mai are si un Nesuferit, o voce interioara, un Inger Pazitor, un ceva, care mereu o tempereaza si incearca sa o scoata din bucluc.Si tot Nesuferitul e cel care o indeamna sa-si scrie memoriile. Asa ca Mu, vrand-nevrand, se conformeaza si povesteste despre viata de la ferma, de cum a fugit de acolo si a umblat de nebuna prin munti cu prietena ei si cum a cunoscut-o pe soeur Pauline Bernardette. Acum, la batranete, lui Mu ii merge bine: la couvent are parte de zile linistite, iarba din belsug, caci soeur Pauline o iubeste mult de tot si pentru Mu ar fi in stare sa coseasca toti Pirineii! Singurele probleme existentiale pe care Mu le are sunt legate de conditia ei de vaca. De ce e vaca si nu e cal? De ce vaca si nu pisica? Iar Nesuferitul incearca din nou sa o impace, sa ii explice care sunt partile bune a vietii de vaca.
